Secretul meu

Inca o noapte fara somn... Ganduri multe...se amesteca , nu le gasesc capatul... Trebuie sa incep de undeva...


Este ora 5 si nu pot adormi... Au inceput sa imi apara in minte tot felul de ganduri sumbre si...mi-am amintit de tine.

Desi totul este in trecutul destul de indepartat am momente in care simt ca s-a intamplat acum cateva zile...

As vrea sa gasesc curajul sa te sun... poate peste alti doi ani..., deocamdata nu, vreau sa fiu in siguranta.

E ciudat cum amintirea ta imi poate da fiori si acum. Nu stiu ce sa cred, oare e un lucru bun?

Oricum totul a fost ciudat , de la felul in care ne-am cunoscut, la ultimele vorbe pe care ni le-am spus.

Eram mult prea diferiti ca sa fie mai mult de ceea ce a fost...Eu o vesnica visatoare, in cautarea iubirii perfecte, iar tu...tu un baiat rau care simtea nevoia din cand in cand sa aibe pe cineva alaturi. Numai ca eu nu m-am putut multumi cu acele cateva clipe petrecute cu mine, vroiam mai mult vroiam sa stiu ca esti numai al meu...

Iti aduci aminte prima cearta? Eu cu siguranta mi-amintesc toate acele sentimente contradictorii care pusesera stapanire pe mine. Ploua, era taziu. Mai ti minte cat de sperita am fost cand te-am vazut stand in pragul usii uitandu-te la mine ca si cum ai fi asteptat un raspuns care intarzia sa apara?
-Nu pot sa ma gandesc la despartire , te iubesc, te iubesc si nu puteam adormi fara sa iti spun asta ,mi-ai soptit.

In momentul acela am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare, totul se intuneca, tot ce ne inconjura disparuse eram doar noi doi in mijlocul intunericului. Inima imi batea cu putere , simteam ca nu mai pot respira, as fi vrut sa te pedepsec pentru felul in care ma tratasei cu cateva ore mai inainte, dar nu, nu puteam .
Am alunecat spre tine si m-am cufundat in imbratisarea ta. Nu ma puteam satura de mirosul si caldura trupului tau, de sarutarile si mangaierile tale. As fi vrut sa raman asa prinsa in acea visare o eternitate. Era ca si cum as fi fost intr-o betie, parca timpul se oprise , imi simteam bataile inimii in tot corpul, vibram cu intreaga fiinta, imi simteam corpul amortit si nu puteam face nimic sa imi revin nu mai puteam vorbi ca si cum uitasem sensul cuvintelor. In intuneric doar ploaia care batea in geam si cuvinetele tale pline de iubire. Parca trupurile noastre erau doua viori ce cantau aceiasi partitura.

.........................................................................

Nu imi pot da seama cum toata acea iubire s-a transformat in dorinta de razbunare si dispret?

Tot ce stiu e ca a fost o experienta unica pe care as vrea sa o retraiesc. Vreau inapoi iubirea de atunci . Vreau inapoi inceputul cand aveam incredere in tine si credeam ca sunt singura pe care o vrei langa tine. Vreau inapoi acele lacrimi de fericire pe care nu le puteam opri oricat de mult ma straduiam. Vreau...

Oare tu te ma gandesti la mine...? Ti se face dor de noi ...? In momentul asta as vrea asa de mult sa te sun sa iti spun cat de mult imi lipsesti. Nu , nu am cum sa fac asta! Ar fi fost de ajuns sa fi sincer cu mine , nu sa ma minti la nesfarsit... Te iertam pentru toate greselile pe care le-ai facut fiindca te iubeam...si stii asta prea bine.

Partea buna a lucrurilor este ca am invatat ceva si am vazut ca pot oferi tot atunci cand iubesc.

Cred in iubire si in toate lucrurile bune pe care ea le aduce .

Probabil ca de data asta nu a fost sa fie ,dar o sa imi vina si mie randul sa iubesc iar. Si nu conteaza ca poate o sa sufar iar, chiar nu conteaza...Nu imi este frica. Iubirea si senzatiile pe care le creeaza merita orice sacrificiu...Doar pentru cateva clipe de fericire...