Saturday, January 17, 2009

Freak show

Nu vreau sa scriu pe acest blog , care sunt pasiunile mele, unde imi place sa ies, ce ma motiveaza in viata. Vreau sa scriu aici acele ganduri pe care nu le pot discuta cu nimeni. Acele ganduri ascunse, care ma tin in viata. Am inceput sa scriu aici fiindca am considerat ca in felul asta o sa reusesc sa imi pun in ordine gandurile, sa imi dau seama care este implinirea mea sentimentala.
Nu inteleg de ce am atatea ganduri care incep si se termina si apoi altul si altul ... si niciodata nu reusesc sa vorbesc despre ele?
Poate in faptul ca nu sunt deschisa , ceilalti vad o ciudata. Frica mea de a vorbi e probabil un sistem de aparare, sau...? Probabil suntem cu totii niste persoane neintelese..., toti poate gandim asa . Toti ne speriem din cand in cand...dar totul e sa incercam in continuare pentru ca trebuie sa realizam ca daca unii reusesc sa gaseasca iubirea, este speranta pentru fiecare dintre noi. Undeva exista un alt ciudat care o sa ne iubeasca si sa ne inteleaga fiecare ciudatenie pentru ca totul sa fie bine :). Intre timp fiecare are ceva in care sa se regaseasca, un substitut care nu este deajuns, dar este la locul potrivitit si la momentul potrivit( si prin acel substitut nu ma refer la o persoana).

E adevarat ca in unele momente ma sperii de ceea ce am devenit... Cateodata ma intreb daca nu cumva inima mi-a inghetat si in locul ei a ramas un motoras care ma tine pe linia de plutire.
Cum poti fi atat de rece si distanta in unele imprejureri?
De ce imi doresc intotdeauna acel lucru pe care nu il pot avea? Este cumva o forma de aparare? Stiind ca in felul acesta nu ma voi apropia de nimic?

Un prieten foarte bun mi-a spus ca el nu va fi niciodata multumit de ceva ce i-a fost dat cu usurinta, prea repede. Suntem oare doar niste vanatori , in cautarea senzatiilor tari?

De ce viata poate fi asa simpla pentru unii oameni si pentru mine nu? Sunt oare eu complicata sau vita mea este mai complicata pentru mine?

Se spune ca in viata oamenii cauta: o cariera care sa ii implineasca, o casa si iubirea. Daca le ai pe primele doua iar iubirea intazie sa apara de ce nu poti fi implinit? Sunt atat de legate intre ele acestea? De ce lasam faptul ca nu suntem impliniti din acest punct de vedere sa ne afecteze?

As vrea sa reusesc sa cunosc oamenii mai mult decat ce lasa sa se vada fiecare. Dar cand ma gandesc ca unora le-a luat o viata incercand acest lucru si in cele din urma nu au reusit sa afle nimic, ma descurajez. Omul , la fel ca iubirea este un mister...poate asta este frumusetea vietii. Teorii or sa existe intotdeauna, dar omul nu va fi niciodata inteles.

De ce imi este greu sa vorbesc despre sentimentele mele? Despre mine in general? Imi este frica de ceea ce vor gandi ceilalti? Nu vreau sa fiu judecata pentru ceea ce simt sau gandesc. Asa ca in general ii las pe ceilalti sa vorbeasca, iar eu ii ascult incercand, atunci cand consider de cuviinta, sa le dau un sfat.

Numai ca acest lucru este obositor cateodata, si din cand in cand simt si eu nevoia sa fiu ascultata,si sa stiu ca voi gasi sprijin si ca mi se vor da sfaturi. Insa nu pot vorbi de mine. Nu pot vorbi de ceea ce simt. Da, vorbesc de probleme de serviciu,... de problemele alcuiva, dar niciodata despre mine.

In viata mea am spus "te iubesc" de trei ori, si asta tot de frica, ca si cum spunand acele vorbe m-ar fi asteptat cine stie ce pedeapsa. Am spus te iubesc fiindca simteam ca nu mai pot tine in mine tot ce aveam in suflet. Acele cuvinte au iesit ca si cand s-ar fi rupt ceva in adancul meu si ar fi luat-o la goana prin mine pana au ajuns afara.

Pentru mine cuvintele nu sunt atat de importante faptele sunt cele care conteaza. Poate din cauza asta sunt asa de "mica" in cuvinte. Insa stiu ca atunci cand am spus-o a fost din adancul inimii, nu doar niste vorbe aruncate aiurea :D

Se spune ca daca nu reusesti sa scapi de scheletul din dulapul tau, cel mai bine e sa-l inveti sa danseze. Asta incerc eu sa fac acum. Si...poate un cele din urma voi reusi.

Friday, January 16, 2009

Secretul meu

Inca o noapte fara somn... Ganduri multe...se amesteca , nu le gasesc capatul... Trebuie sa incep de undeva...


Este ora 5 si nu pot adormi... Au inceput sa imi apara in minte tot felul de ganduri sumbre si...mi-am amintit de tine.

Desi totul este in trecutul destul de indepartat am momente in care simt ca s-a intamplat acum cateva zile...

As vrea sa gasesc curajul sa te sun... poate peste alti doi ani..., deocamdata nu, vreau sa fiu in siguranta.

E ciudat cum amintirea ta imi poate da fiori si acum. Nu stiu ce sa cred, oare e un lucru bun?

Oricum totul a fost ciudat , de la felul in care ne-am cunoscut, la ultimele vorbe pe care ni le-am spus.

Eram mult prea diferiti ca sa fie mai mult de ceea ce a fost...Eu o vesnica visatoare, in cautarea iubirii perfecte, iar tu...tu un baiat rau care simtea nevoia din cand in cand sa aibe pe cineva alaturi. Numai ca eu nu m-am putut multumi cu acele cateva clipe petrecute cu mine, vroiam mai mult vroiam sa stiu ca esti numai al meu...

Iti aduci aminte prima cearta? Eu cu siguranta mi-amintesc toate acele sentimente contradictorii care pusesera stapanire pe mine. Ploua, era taziu. Mai ti minte cat de sperita am fost cand te-am vazut stand in pragul usii uitandu-te la mine ca si cum ai fi asteptat un raspuns care intarzia sa apara?

-Nu pot sa ma gandesc la despartire , te iubesc, te iubesc si nu puteam adormi fara sa iti spun asta ,mi-ai soptit.

In momentul acela am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare, totul se intuneca, tot ce ne inconjura disparuse eram doar noi doi in mijlocul intunericului. Inima imi batea cu putere , simteam ca nu mai pot respira, as fi vrut sa te pedepsec pentru felul in care ma tratasei cu cateva ore mai inainte, dar nu, nu puteam .
Am alunecat spre tine si m-am cufundat in imbratisarea ta. Nu ma puteam satura de mirosul si caldura trupului tau, de sarutarile si mangaierile tale. As fi vrut sa raman asa prinsa in acea visare o eternitate. Era ca si cum as fi fost intr-o betie, parca timpul se oprise , imi simteam bataile inimii in tot corpul, vibram cu intreaga fiinta, imi simteam corpul amortit si nu puteam face nimic sa imi revin nu mai puteam vorbi ca si cum uitasem sensul cuvintelor. In intuneric doar ploaia care batea in geam si cuvinetele tale pline de iubire. Parca trupurile noastre erau doua viori ce cantau aceiasi partitura.

.........................................................................





Nu imi pot da seama cum toata acea iubire s-a transformat in dorinta de razbunare si dispret?

Tot ce stiu e ca a fost o experienta unica pe care as vrea sa o retraiesc. Vreau inapoi iubirea de atunci . Vreau inapoi inceputul cand aveam incredere in tine si credeam ca sunt singura pe care o vrei langa tine. Vreau inapoi acele lacrimi de fericire pe care nu le puteam opri oricat de mult ma straduiam. Vreau...

Oare tu te ma gandesti la mine...? Ti se face dor de noi ...? In momentul asta as vrea asa de mult sa te sun sa iti spun cat de mult imi lipsesti. Nu , nu am cum sa fac asta! Ar fi fost de ajuns sa fi sincer cu mine , nu sa ma minti la nesfarsit... Te iertam pentru toate greselile pe care le-ai facut fiindca te iubeam...si stii asta prea bine.

Partea buna a lucrurilor este ca am invatat ceva si am vazut ca pot oferi tot atunci cand iubesc.

Cred in iubire si in toate lucrurile bune pe care ea le aduce .

Probabil ca de data asta nu a fost sa fie ,dar o sa imi vina si mie randul sa iubesc iar. Si nu conteaza ca poate o sa sufar iar, chiar nu conteaza...Nu imi este frica. Iubirea si senzatiile pe care le creeaza merita orice sacrificiu...Doar pentru cateva clipe de fericire...

Tuesday, January 13, 2009

In the end, everything is a gag

You don’t need anybody to tell You who You are or what You are. You are what You are!
.....so true.
Way everybody is trying to find the answer in some other person.
Since when we become so shallow? Did we forget where are we coming from and what is our purpose in this life?

Why everyone of us is trying to make other people believe they are something they aren’t..... ? For the love of Good, GROW UP once it for all.

If You did not know this till now, LIFE it's what happens while you are busy making other plan, and You have to be able to take control of that.
The person that loves You for what You are is the one You are looking for.
So why bother to be something You are not?

Maybe we are going to change this, maybe we are going to find our happiness in the life of other persons. But remember this: No matter how hard You try in the end everyone see You for what You are.

We think too much and feel too little.

We think too much and feel too little.
Loading...